LASGUSH PORADECI[1] (1899-1987)
Poradeţii[2] / Poradeci
Asfinţire adormită peste lacul necuprins
Se aştearnă cu încetul, ca o pânză, umbra deasă
Peste Vale, peste Munte, scrumul nopţii ce se lasă
Coborând din cer pe sat, se împrăştie ca nins
Peste tot imensul spaţiu nu mai scoate nici un sunet
În cătun geme o poartă, în lac tace o lopată
Peste Muntele Uscat - o acvilă evadată
Inima mea solitară se scufundă-n al meu suflet
Întreg neamul, toată viaţă adormit-au, zac în scrum
Stăpânire pus-a noaptea pretutindeni
Dar acum:
Împărţind Albania-n două, îşi începe lungul drum
Drina veche, fabuloasă, izvorând din Sân Naum[3].
