Lasgush Poradeci: Poezi/i

LASGUSH PORADECI[1] (1899-1987)

Poradeţii[2] / Poradeci

Asfinţire adormită peste lacul necuprins

Se aştearnă cu încetul, ca o pânză, umbra deasă

Peste Vale, peste Munte, scrumul nopţii ce se lasă

Coborând din cer pe sat, se împrăştie ca nins

Peste tot imensul spaţiu nu mai scoate nici un sunet

În cătun geme o poartă, în lac tace o lopată

Peste Muntele Uscat - o acvilă evadată

Inima mea solitară se scufundă-n al meu suflet

Întreg neamul, toată viaţă adormit-au, zac în scrum

Stăpânire pus-a noaptea pretutindeni

Dar acum:

Împărţind Albania-n două, îşi începe lungul drum

Drina veche, fabuloasă, izvorând din Sân Naum[3].

Moartea Nositului / Vdekja e Nositit*

Înfocat vă spun… înfocat
în piept un mormânt mi-am săpat
Speranţă să-i dau şi să-i iau

Prin lacul meu îndurerat
înot ca lotusul curat
Dar sufletul mi-e-nsângerat

Căci puii vin cu foame mare
Şi iubitor le dau mâncare
într-o oribilă iubire

Şi-ncep, ah, sânul să mi-l sap
Deschid, ah, sânu-n lung şi-n lat
Şi-mi satur puii; mor împăcat

Atunci cu valuri şi necaz
De dorul meu, iubitul lac
de parcă-i mare, dă talaz

El dă talaz ca un muribund
Spintecă apa sfâşiind
Până la sân, până la fund

Când sufletul mi-a petrecut
îmi spuse: vezi cât e de adânc
Ah, sânul meu ce te-a născut!

înfocat vă spun… înfocat

* Pasăre legendară a oraşului Pogradec

Steaua / Ylli

Iese din suflet o stea

Sărmană, de unde vii?

Parcă sus pe deal ardea

Sau zbura înspre tării

Parcă se mistuie iar

Jos, în piept, printre himere

Parcă se pogoară - jar

Steaua vieţii ce nu piere

Stea şi dor, vă-ngemănaţi

Răpind inima-mi din ceaţă

Străluciţi şi iar plecaţi

Lângă cer şi lângă viaţă.

Adoarme lacul / Dremit liqeri

Sus, în pădurea cea de toamnă

Adoarme lacul nemărginit

Adâncurile parcă-ndeamnă

Un foc să ardă, aurit

Parcă s-a-nflăcărat izvorul

Şi a lucit plin de magie

Luceafărul oprindu-şi zborul

În taină şi iubire vie

Sub munţi se stinge ca un gând

Oraşul nostru efemer

Se aprind stelele pe rând

Întru frumos! Întru mister!

În clipa-aceasta de apus

Când ochii-mi beau ca din izvor

Pricep cum sufletul, de sus

Mi-e fermecat de un alt dor

Sfârşit de toamnă / Mbarim vjeshte

A zburat şi-ultimul stârc, cel măreţ şi plin de dor

Printre munţii cu zăpadă, a plecat devreme-n zor

Plecă greu, îngândurat, iar cu pliscul său prea tare

Noului stăpân de cuib, i-a bătut la poarta mare

Nu se mai zăreşte stârcul, cel al soartei încarnare

După brazdele săpate de copite, pluguri, care

Cârtiţa nu se aude, şoricelul cenuşiu,

A pierit şopârla neagră şi tot câmpul e pustiu

Îngheţat pământul zace fără glas sub boarea rece

Bate vântul mohorât, suferinţele întrece

Frigul creşte şi se zbate, dar prea veselă, micuţă

Printre garduri şi tufişuri ciripeşte-o vrăbiuţă!

Vai, ce har avut-a stârcul, nobil, suflet înălţat

Când păşea încet şi mândru, ca un mire încoronat!...

Însoţit tot timpul, dulce, de mireasa-i strălucită

Ce privea în sus, spre ceruri, calmă şi neprihănită.

În limba română: Ardian-Christian Kuciuk

* Fotografiile cu Lasgush Poradeci sunt din filmul documentar dedicat operei și vieții poetului, realizat de Studioul de Filme "Albania Nouă" ("Kinostudio Shqipëria e Re") în anul 1976, scenariul: Kopi Kyçyku, regia: Endri Keko

* Imaginea Mănăstirii Sfântul Naum - din internet

[1] Se citește Llazár Gúșo – Lasgúș Poradéții (Pogradec, 27 decembrie 1899-Tirana, 12 noiembrie 1987)

[2] Este vorba despre Pogradec, orașul natal al poetului. 

[3] Localitate aflată pe unul din malurile Lacului Ohrida, unde izvorâște Drina. La Sân (Sfântul) Naum se află și vechea biserică a Mănăstirii Sfântul Naum.