Lasgush Poradeci: Poezi/i

LASGUSH PORADECI[1] (1899-1987)


Poradeţii[2] / Poradeci


Asfinţire adormită peste lacul necuprins
Se aştearnă cu încetul, ca o pânză, umbra deasă
Peste Vale, peste Munte, scrumul nopţii ce se lasă
Coborând din cer pe sat, se împrăştie ca nins

Peste tot imensul spaţiu nu mai scoate nici un sunet
În cătun geme o poartă, în lac tace o lopată
Peste Muntele Uscat - o acvilă evadată
Inima mea solitară se scufundă-n al meu suflet

Întreg neamul, toată viaţă adormit-au, zac în scrum
Stăpânire pus-a noaptea pretutindeni
Dar acum:
Împărţind Albania-n două, îşi începe lungul drum
Drina veche, fabuloasă, izvorând din Sân Naum[3].




Steaua / Ylli

Iese din suflet o stea
Sărmană, de unde vii?
Parcă sus pe deal ardea
Sau zbura înspre tării

Parcă se mistuie iar
Jos, în piept, printre himere
Parcă se pogoară - jar
Steaua vieţii ce nu piere

Stea şi dor, vă-ngemănaţi
Răpind inima-mi din ceaţă
Străluciţi şi iar plecaţi
Lângă cer şi lângă viaţă.


Adoarme lacul / Dremit liqeri

Sus, în pădurea cea de toamnă
Adoarme lacul nemărginit
Adâncurile parcă-ndeamnă
Un foc să ardă, aurit

Parcă s-a-nflăcărat izvorul
Şi a lucit plin de magie
Luceafărul oprindu-şi zborul
În taină şi iubire vie

Sub munţi se stinge ca un gând
Oraşul nostru efemer
Se aprind stelele pe rând
Întru frumos! Întru mister!

În clipa-aceasta de apus
Când ochii-mi beau ca din izvor
Pricep cum sufletul, de sus
Mi-e fermecat de un alt dor


Sfârşit de toamnă / Mbarim vjeshte

A zburat şi-ultimul stârc, cel măreţ şi plin de dor
Printre munţii cu zăpadă, a plecat devreme-n zor
Plecă greu, îngândurat, iar cu pliscul său prea tare
Noului stăpân de cuib, i-a bătut la poarta mare

Nu se mai zăreşte stârcul, cel al soartei încarnare
După brazdele săpate de copite, pluguri, care
Cârtiţa nu se aude, şoricelul cenuşiu,
A pierit şopârla neagră şi tot câmpul e pustiu

Îngheţat pământul zace fără glas sub boarea rece
Bate vântul mohorât, suferinţele întrece
Frigul creşte şi se zbate, dar prea veselă, micuţă
Printre garduri şi tufişuri ciripeşte-o vrăbiuţă!

Vai, ce har avut-a stârcul, nobil, suflet înălţat
Când păşea încet şi mândru, ca un mire încoronat!...
Însoţit tot timpul, dulce, de mireasa-i strălucită
Ce privea în sus, spre ceruri, calmă şi neprihănită.

În limba română: Ardian-Christian Kuciuk

* Fotografiile cu Lasgush Poradeci sunt din filmul documentar dedicat operei și vieții poetului, realizat de Studioul de Filme "Albania Nouă" ("Kinostudio Shqipëria e Re") în anul 1976, scenariul: Kopi Kyçyku, regia: Endri Keko

* Imaginea Mănăstirii Sfântul Naum - din internet
[1] Se citește Llazár Gúșo – Lasgúș Poradéții (Pogradec, 27 decembrie 1899-Tirana, 12 noiembrie 1987)
[2] Este vorba despre Pogradec, orașul natal al poetului. 
[3] Localitate aflată pe unul din malurile Lacului Ohrida, unde izvorâște Drina. La Sân (Sfântul) Naum se află și vechea biserică a Mănăstirii Sfântul Naum.

Niciun comentariu: